29 Sep 2016
29 septembrie, 2016

Ioana Burcea – o tanara pentru viitor

0 Comentarii

De la vanzarea de briose si bratari, la masteranda de la Londra si lucrarea prezentata in cadrul Conferintei Internationale ETIMM

Acum trei ani, pe la inceputul lunii iulie, am fost anuntati intr-o sedinta ca a doua zi urma sa vina sa lucreze cu noi “fata sefului”. Nu o cunosteam personal, dar o vazusem in fotografiile domnului Burcea. A doua zi de dimineata, la noua fara un sfert, o domnisoara simpatica, cu parul prins intr-o coada, cu ochii stralucitori si blugi boyfriend, bineinteles rupti, a patruns pe usa biroului nostru din mansarda.  Tinea in mana o punga cu covrigi calzi, aburinzi si o tableta. “Buna, eu sunt Ioana si de astazi, pentru ceva timp, voi fi colega voastra”. Si astfel, Ioana a patruns in viata noastra, a celor de la marketing. Am reusit sa ne cunoastem, si toate gandurile noastre de “fata sefului” au fost spulberate de la inceput. Si nu de la covrigi, in nici un caz, de la felul ei de a fi. Se implica in orice – de la postari pe Facebook, Twitter, articole pe blogul Paralela 45 despre Delta Dunarii, pana la intretinerea relatiei cu prietenii agentiei de pe paginile de socializare, tot felul de traduceri din romana in engleza, din engleza in romana. Au fost aproape 2 luni, cand zi de zi, Ioana a muncit cot la cot cu noi.

Asa am aflat mai multe lucruri despre ea, despre copilarie, scoala din Anglia si lucrurile care ii plac, trecerea de la sistemul de invatamant din Romania la cel din Anglia, problemele intampinate.

“Pana in clasa a douasprezecea am fost in Scoala Americana. Am absolvit aici bacul international si am plecat in Anglia, unde a fost cu totul alt sistem, nu eram obisnuita. La noi in Scoala Americana am fost o promotie foarte micuta, 52 de elevi in tot anul. Eram ca o mare familie. Aveam un sentiment de comunitate si tot felul de activitati extrascolare, fotbal, tenis, tot ce am facut eu de-a lungul anilor. Cand am ajuns in Anglia a fost un soc, fiind intr-un an cu inca doua sute de studenti. Nu ma intreba nimeni ce fac, nu imi stia nimeni numele… Pana in clasa a douasprezecea mie imi era oferit un fel de ajutor din partea fiecarui profesor, pe cand acolo trebuia eu sa ma duc si sa cer. Acesta a fost primul lucru pe care a trebuit sa il invat, sa stiu cand sa cer ajutor. Mi-a fost foarte greu, pentru ca sunt extraordinar de orgolioasa.”

Fiind copilul a doi oameni de afaceri, Alin si Ruxandra Burcea, care au infiintat Paralela 45 si au adus brandul Chicco in Romania, nici Ioana nu avea cum sa nu se implice, inca de mica in afaceri. “Am vandut brioșe, am vandut bratari ilegal in scoala si m-au suspendat. Faceam tot felul de campanii, am fost vicepresedinte. M-am vandut pe mine, facandu-mi super campanii sociale, mi-am facut postere, pliante… Si am vazut ca imi iese, ca lumea ma asculta, imi citeste munca si reactioneaza la ceea ce promovez.” Dar scoala, invatatura, au fost tot timpul pe primul plan. Nu a primit niciodata ceva fara munca, lucrul acesta nu este intalnit prea des in zilele noastre la copiii care provin din familii cu posibilitati. “Eu am avut o intelegere cu părinții mei. Avem un contract semnat si stampilat cu o stampila roz de acum paisprezece ani, in care ei imi zic tu iti vezi de treaba, noi ne vedem de treaba noastră fata de tine. Treaba mea ar fi sa am grija de mine cat sunt plecata, sa imi vad de scoală si sa am grija de caine. Ai mei sunt cei mai buni prieteni ai mei. De mica veneam acasa cu note bune, iar ai mei ma felicitau. Intotdeauna am avut super sustinere in familie. Daca imi doream sa merg la tenis cu doua colege, venind cu note excelente acasa, aveam voie sa merg la tenis. Primeam cate o mica rasplata de fiecare data si nu neaparat una materiala. Primeam un penar, o excursie…  Nu am primit niciodata nimic daca nu meritam lucrul respectiv. La mine nu a fost ziua si cadoul. Ai mei sunt in continuare foarte corecțti. Si sunt corecta si eu la randul meu.”

Acum, dupa trei ani, Ioana a terminat Cass Busineaa School in Londra la specializarea Business Studies, iar din aceasta toamna va incepe masterul, tot in Londra, de aceasta data la Imperial College London.

dsc03459 dsc03474

dsc03488 dsc03509

Pe 23 septembrie la ASE, in cadrul Conferintei Internationale ETIMM, Emerging Trends in Marketing and Management (Inovatii in Domeniul Marketingului si Managementului), una dintre cele mai interesante lucrari prezentate i-a apartinut Ioanei, lansand o tema foarte interesanta si foarte actuala – Care este influenta marketingului asupra deciziilor parentale atunci cand aleg produsele pentru copiii lor si cum ar reactiona intr-o lume in care informatiile legate de acest gen ar disparea. O lucrare interesanta care se refera de psihologia consumatorului si la alegerile in materie de produse pentru copii, prezentata ca stire la jurnalul de seara al TVR. “Totul a pornit de la un articol pe care l-am citit anul trecut in revista New York Magazine, un articol intitulat „Sex on campus”, despre cum incet, incet, lumea nu mai tine cont de ideea fixa si prestabilita de sex, gen si identitate sexuala. Am citit putin despre cum generatia mea a inceput sa experimenteze foarte mult in materie de sex si de identitate sexuala. Oamenii nu se mai pot defini doar ca femei si barbati, au aparut termeni noi, cum ar fi asexual, pansexual… Mi s-a parut fascinant. Ma intrebam de unde pana unde, eu stiam de femeie, barbat, homosexual si transsexual. Si m-am gandit cum ar influenta asta marketingul, pentru ca atunci cand incerci sa stabilesti care este piata, te gandesti la demografice, sex, gen, status marital, venit. Daca eu ca marketer nu mai sunt in stare sa imi definesc clientul ideal in funcție de ce este si daca nici el nu stie ce este, eu cum as putea sa ii vand un produs? De la asta am pornit… Studiul meu a fost posibil cu ajutorul celor de la Chicco, care mi-au dat acces la baza lor de date, la toți clienții lor fideli. Am compus un sondaj online în care puneam niște întrebări aparent destul de ușoare, dar care mie mi-au dat foarte multe de invatat. Spre exemplu, aveam patru imagini cu acelasi ursuleț, pe același fundal alb. Imaginile nu veneau una după alta. Primul ursulet era roz, cu intrebarea „Ati cumpara acest produs pentru copilul dumneavoastra?” si variantele „Da”, „Nu. De ce?”. 68 la suta dintre raspunsuri au fost „Nu, pentru ca eu am baietel.” La fel cu cel albastru. La ultimii doi ursuleti, on ideea de marketing si mesaje promotionale, ursuletul era simplu, in culoarea lui naturala, cu mesajul promotional „acest produs este pentru fete”, scris in roz, versus „acest produs este pentru baieti”, scris in albastru. Aici rezultatele nu au fost chiar atat de socante, dar se pastrau pe aceeasi linie de gandire. In schimb, alti parinti putin mai sceptici comentau ca ar cumpara ursuletul respectiv, pentru ca este irelevant daca este pentru fetite sau pentru baietii, este in culoarea lui naturala si pare a fi o jucarie cat de cat educationala pentru copilul lor, aproape de realitate. Apare o noua ramura de parinti. Asta mi-a placut foarte tare. In rest, parintii erau exact ca in ipoteza mea initiala…”

Pana la urmatoarea lucrare, noi, cei de la marketing iti tinem pumnii, Ioana. Bafta la master!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

  • 19 − eleven =