Saptamana aceasta ne-am intors dintr-o calatorie absolut uluitoare, dintr-un Paradis Tropical al Oceanului Indian , situat in sud- estul Indiei .

Sri Lanka, caci de ea este vorba este cunoscuta ca fostul Ceylon – colonie britanica in care se cultiva si acum, pe scara larga renumitul ceai cu acelasi nume.

Tara este eminamente agrara, bazandu-se pe cultivarea cocotierilor (nucile galbene si verzi), orezului, condimentelor, ceaiului.

Am zburat cu compania Fly Dubai care de altfel ne-a si invitat sa vedem acest “coltisor “ de Indie. In medie cu tot cu stopul din Dubai (2 ore) am facut aproximativ 11 ore si jumatate pana la Colombo – Capitala insulei. Zborul a fost lin, placut, avionul nou, echipajul foarte dragut si unde mai pui ca printre ei mai era si un roman care s-a bucurat ca ne-a intalnit. Aeroportul foarte frumos si marisor in comparatie cu alte aeroporturi din lumea asta .

Colombo, capitala, este orasul cu aspectul cel mai occidental din Sri Lanka. Lume multa, agitatie, cladiri gen zgarie nori, hoteluri de lant, magazine occidentale (nu foarte multe), piete foarte generoase ca suprafata, o faleza superba pe care in weekend se strange lumea sa admire apusul soarelui, multe masini de import marca Toyota,  Hyundai, Mitsubishi si o paleta coloristica variata de masini nationale “tuc-tuc-urile”care se strecoara ca niste furicute pe unde nici nu te astepti. Ele sunt importate ca si caroserie din India si costa in jur de 3800 dolari iar in Sri Lanka sunt inchise deasupra cu prelata impermeabila. In laterale sunt deschise, nu au nici o usa asa ca poti admira panoramic din mers locurile pe unde te plimbi. Costul depinde de distanta ca la orice taxi si bineinteles de modul in care stii sa negociezi, pentru ca in Sri Lanka totul se negociaza. Si inca ceva ce am uitat – se conduce ca in Anglia, ca doar nu degeaba au fost colonie britanica. Am vazut in plimbarea facuta, Centrul International Bandaranaike, Piata Independentei, Piata Parlamentului si promenada Galle Face Green .

Ne-am deplasat catre Negombo, unul dintre pricipalele orase de pe insula cu o plaja superba. Cazarea ni s-a facut la unul dintre hotelurile din lantul JETWING – lant Sri Lankez, care are si una dintre cele mai mari agentii de acolo, companie de transport, rent a car. Peisajele  sunt superbe! Nisipul este fin si galben, oceanul este un albastru intens, palmierii, arborii de mango, scortisoara, bananierii te fac sa te simti in paradis! Te mai trezesc cateodata ciorile care stau la panda si fura mancarea si fragilele veverite care si ele, cu o viteza uluitoare se reped la mancarea abandonata pe masa. Sunt atat de frumoase si delicate ca iti vine “sa le iei acasa” .

La toate hotelurile vizitate au restaurante frumoase, mari, deschise, piscine cu zona de plaja amenajata, prosoape de plaja pe care ti le iei singur dintr-un dulap metalic de pe plaja si le pui langa acesta cand te-ai saturat de soarele tropical . Sa nu credeti ca am avut timp de plaja! Am stat o ora de la 17-18.00 pe sezlong la malul oceanului (era agitat asa ca nu am intat in apa) si am admirat apusul. La ei la ora 18.00 soarele apune direct in mare.

Mancarea este si de tip indian – cu curry ( ondiment cu care noi nu suntem obisnuiti foarte tare) dar si internationala asa ca nu mori de foame. Gatesc inclusiv porc si vita pentru straini. In rest veti gasi frumoase oua in cosulet de orez, cremwusti, cascaval, unt, lapte, ceai, cafea, omlete, oua fierte, prajite, sucuri naturale, fructe, produse de patiserie, prajituri, inghetata, multe legume, peste si fructe de mare. Ceea ce fac foarte bun (exact ca la noi) sunt supele. Cand veti ajunge acolo sa le mancati fara probleme. Dupa 4 ore de “somn“ am vizitat hotelurile din lantul Jetwing: Jetwing Beach (in care am fost cazati), Jetwing Sea, Jetwing Blue aflat langa primul tot pe plaja .

Ca si camere au camere de luxe, suite, family foarte mari, mobilate in stil colonial cu mobila frumoasa maronie, cu masuta cu scaune atat in camera cat si pe terase, cu plasma, cu bai foarte moderne ca design, papuci, safe, coffee si tea maker, aer conditionat.

Hotelurile sunt foarte bune, receptiile sunt deschise cu spatii largi cu zone multe de relaxare, canapele cu multe perne, oamenii te asteapta cu drag, zambind. Toate au zona de SPA cu tratamente ayurvedice specifice zonei.

Jetwing Lagoon, care se afla langa un rau, nu este pe maul oceanului dar are o piscina de 100 m superba. Hotelul arata impecabil la toate tipurile de camere care le are. Baile sunt spectaculoase in sensul ca sunt deschise in lateral catre gradinile care inconjoara hotelul, dar deasupra au placa de beton.

A doua zi am plecat dimineata la ora 8 (ora 4.30 ora Romaniei) catre unul dintre cele mai mari Temple de pe Insula – Golden Temple si Rock Temple in orasul Dambulla. Ni s-a atras atentia sa nu facem poze noi cu Buda pe fundal, sa il pozam numai pe el dar  ni s-a facut mila ca era singur acolo sus astfel incat nici un muritor sa nu ajunga la el si l-am luat totusi cu noi “in poze“. Acolo ne-am intalnit cu ”maimutele vagaboande“ care umblau de colo-colo, mancand de pe jos, din pungile de gunoi, din mana celor care treceau pe acolo, care se despaduchiau in vazul lumii dar erau atat de nostime ca toata lumea se oprea sa le vada si sa le admire  Sufletele amarite si mici .

La Tempul de Piatra sunt 3 incaperi in stanca muntelui unde se afla peste 130 de statui ale lui Buda – gandind, razand, meditand, etc. Nu ne-a lasat sa intram incaltati in incinta curtii Templului si nici in Templu.

Ca sa nu va mai spun ca sa ajungi de la Golden Temple pana la Rock Temple urci pe un drum asemanator cu cel al Crucii din Israel dar mult mai scurt. Oricum si cu sala si fara sala toata lumea gafaia. Era inceputul….

In drum ne-am oprit la un suc natural de ananas si o cafea si am dat cu ochii de “omul cu sarpele” – adica pitonul constrictor de 2m si vipera rea din cosulet. Oana si-a pus “ sarpele la gat “ pe post de margele iar eu am facut poze. Nu iubesc reptilele si Dumnezeu m-a ajutat ca in afara de serpii “controlati“ nu ne-am ”intalnit” cu altii.

De la Templu din Dambulla am plecat la Polonnaruwa (fosta Capitala a Sri Lanka in sec 11-13). Zona este foarte bine conservata si intretinuta. Pe jos, pe toata intinderea are o iarba  sanatoasa, frumoasa si groasa ca frunzele de Yukka pe care le stie toata lumea. Acolo am vazut Perakrama Statue, Royal Palace, Audience Hall (unde am fost ministri pentru cateva poze) si diverse alte locatii ale perioadei demult apuse .

A treia zi am plecat catre aventrua vietii noastre – Cetatea Sigiriya!

Cetatea este mai bine zis o fortareata pe un  munte, simbol al Insulei – care are forma de ciuperca astfel incat cotropitorii sau poporul care incerca sa se rascoale sa nu poata ajunge sus de tot acolo unde statea conducatorul. Ca sa va faceti o idee e un fel de Machu Picchu dar la 2000m .

Drumul incepe cu un peisaj idilic cu gradini si  piscine aflate in dreapta si in stanga acestuia , cu egrete care se plimba nestingherite pe pajistele cu iarba grasa, cu cate un varan care apare ici – colo dar care mananca numai insecte si nu este otravitor, cu veverite, cu maimutici jucause, si in zare multe scari  pe care zici ca le urci fara probleme dar cand te apuci de ele e nebunie. Se urca in rapel in ritm impus pentru ca unii urca altii coboara si nu este loc de depasiri. Treptele sunt inegale unele mai abrupte ca altele si nu foarte late asa ca uneori trebuie sa urci ca atunci cand mergi cu schiurile cu picioarele unul dupa altul. Prima oprire se face intr-o pestera cu peisaje murale reprezentand femei frumose care aduc diverse ofrande.

Urcarea se face apoi pe scari improvizate din metal in spirala, scarile fiind sustinute prin bare metalice de stanca. A doua oprire se face acolo unde se pare ca era un mare leu initial de la care au ramas numai labele acestuia, labe la care se poate face poza. Tot mai sus pe un drum ingust si serpuit in jurul stancii urcam, urcam si ne minunam de peisaj care este fabulos. Sus “pe platoul de laga cer“se vad distinct urmele cetatii de odinioara cu fundatiile ramase intacte si ici colo urmele de ziduri dar frumusetea maxima o reprezinta peisajul deosebit care se vede in zare si mai ales drumul de unde am venit care este perfect delimitat de sus pe o distanta cat cuprizi cu ochii, drum care se termina cu o imensa statuie a lui Buddha .

Acolo, cu ochii minti iti poti inchipui “lumea de odinioara“. Un loc deosebit pentru meditatie si pentru a te incarca cu energie. Eram mandri ca am ajuns “langa cer“. Coborarea  este la fel de aventuroasa mai ales ca acum privesti in jos si nu e tocmai ideal pentru starea de echilibru a fiecaruia asa ca privind inainte si nu in jos am ajuns “pe pamant “. Cea mai tare experienta traita in Insula!!!!

Pe drumul spre ”casa” ne-am  oprit in Gradina de condimente de la Matala. Am vazut piperul negru si alb cum creste armonios pe vrejuri, scortioara planta caracteristica acestei Insule, cardamonul, curry, aloe, mango, vanilia, ginger fel de fel de seminte si condimente din care manual ei fac acolo diverse pomezi pentru diferite afectiuni. Nu stiu daca s-au cumparat acele pomezi dar stiu sigur ca fiecare a plecat cu o punga de piper si de scortisoara.

Dupa vizita la Gradina de condimente am plecat spre Kandy, unul dintre cele mai frumoase orase din Insula, aflat in patrimoniul UNESCO si am participat la un spectacol dat intr-un teatru de-al lor. Am vazut Dansul Focului, Dansul fetelor, al razboinicilor, un mini spectacol cu fachiri. Interesant si frumos reflectand de fapt istoria si cultura lor.

A doua zi dimineata am pornit spre Templul Dintelui lui Buddha unde am intrat numai in ciorapi sau picioarele goale cu lotusi adusi drept ofranda lui Buddha. O mare de oameni veneau sa se roage in acest templu aducand mii de lotusi, orez, apa, stafide etc si aprinzand betisoare parfumate pentru purificare. Impresionant!!

Dupa ce ne-am rugat am plecat spre Gradina Botanica pe care am vizitat-o si in care am vazut o flora de exceptie cu plante, asiatice, europene si australiene deosebite. In trecut  fiecare om politic care ii vizita, peroana oficiala era poftit in aceasta gradina sa planteze un copac. Nu va spun ca am gasit copacul  de scortisoara pe care l-a plantat  ministrul Manea Manescu in anul 1976. Am fost impresionati cu totii. Din acea oaza de frumusete am plecat spre o alta, de stalucire, si anume Institutul de Prelucrare a pietrelor pretioase si semipretioase care se gasesc din plin in solul Insulei. Noi, ca femei, am fost “rapuse”….

De acolo am plecat catre Pinnawela unde se afla un Orfelinat al elefantilor. In fiecare dupa amiaza la ora 14.00 ii aduce la un rau nu foarte adanc sa se adape si sa se spele. Sunt foarte haiosi cum se joaca, cum se cearta, cum se grupeaza pe familii, cum isi arata afectiunea unul fata de altul mangaindu-se cu trompa …. E un moment in care incepi sa reflectezi asupa vietii.

Acolo exista un loc special amenajat in care din excremente de elefant se face hartie prin diverse procedee din care se fac agende,  semne de carte si diverse alte nebunii. Totul este de vanzare acolo, totul este supus negocierii. Occidentalii incearca sa scoata un pret cat mai mic dar trebuie sa inteleaga ca nu se poate “de pomana“ pentru ca tot ce vand este facut cu migala. Este adevarat ca la un moment dat te cam deranjeza ca te “agreseaza“ cu ceea ce vand dar daca le zici ferm ca nu vrei sa cumperi, te lasa.

Cu exceptia catorva orase mai mari si mai cunoscute oamenii de rand traiesc greu in case saracacioase pe care cred ca le refac dupa fiecare sezon musonic, fara curent electric. Nu au apa curenta si nici canalizare, nu au masini si plasme, iphone , ipad, net, posete si haine de firma, ceasuri si bijuterii.

Sri Lanka este de departe o lectie de viata care ne invata ca trebuie sa ne bucuram de tot ceea ce avem si ce am primit pana acum de le viata, de la Dumnezeu. Ne invata ca putem trai mai simplu si ca ne putem bucura de fiecare lucru pe care il avem noi si pe care ei nu il vor avea niciodata, ne invata sa fim mai buni si sa ne gandim si la altii atunci cand mancam si cand avem prea mult pentru nevoile noastre. Sa ne bucuram de toate aceste lucruri, sa le apreciem  pentru ca suntem niste fericiti ai sortii, va spun eu …..

no images were found

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

  • 7 − seven =